CUTIA CU AMINTIRI SI CURCUBEUL -O MICA POVESTIOARA DESPRE VIATA MEA

 Uneori am impresia ca uitam sa traim.Sau poate traim doar o rutina pe care noi o consideram viata.Uitam sa zambim din nimic iar atunci cand zambim parca o facem fortat.
  Azi am iesit din oras cu gandul sa rezolv o procura,sa ma intalnesc cu un notar , sa ajung la un azil de batrani (care e casa matusii mele de peste 7 ani ) si sa vindem un imobil.
  De cand il am pe Luski-am uitat de mine.Azi mi-am adus aminte cum eram eu.Un om atat de vesel.Sa NU ma intelegeti gresit-Luski este cel mai de pret si minunat lucru care mi s-a intamplat insa prea prinsa in meseria de mama si alte 2 meserii am uitat de mine.
  Ploua si de pe sosea se ridicau aburi iar campul era plin cu grau si rapita si totul era asa frumos si colorat.A venit vara-si eu abia acum realizam.
   Mi-am adus aminte de copilarie-de bunicul care se intorcea seara de la camp cu caruta plina de  lucerna si care oricat era de obosit ,gasea mereu un zambet si o vorba buna pentru mine si Alex(fratele meu).
   De bunica care isi astepta vacile si  se intrecea mereu  cu vecinele in glume a cui vaca e mai mandra.
  De soarele rosu de apus-de mirosul de tei inflorit -de sucul de soc si cate si mai cate povesti spuse la umbra unui salcam pe bancuta din fata casei.
  De fapt eu azi nu m-am dus sa vand nici un imobil-ci casa in care mi-am trait mare parte din copilarie si in care am fost atat de fericita.Si totusi acum-paraginita si pustie astepta pe cine sa ii redea gloria de odinioara.
   M-am intristat.Cel mai de pret lucru al nostru, al oamenilor e trecutul.Mai ales daca este unul presarat de amintiri frumoase.De amintiri cu persoane dragi care traiesc prin noi.
  Cand matusa mi-a spus ca isi doreste ca dupa moarte sa imi ramana mie amintire verighetele ei si inelul de logodna mi-au dat lacrimile si am iesit afara din azil sa nu ma vada ca plang.M-am uitat pe mana si mi-am dat seama ca nu port nici verigheta si nici inelul pe care  Robi mi l-a daruit cu atata drag.
   Mi-am jurat ca voi aprecia mai mult tot ceea ce am.Ca voi rade fara motiv-ca voi plange de bucurie-ca voi iubi mai cu foc-ca voi fi o mama mai buna-si o sotie model.Ca nu voi lasa pe nimeni din trecutul meu sa fie uitat si ca fiecare amintire va fi pastrata cu drag.

    Pentru ca:

Somewhere over the rainbow
Way up high,
There's a land that I heard of
Once in a lullaby.

Somewhere over the rainbow
Skies are blue,
And the dreams that you dare to dream
Really do come true.

  


pentru bunicul si toti cei care nu mai sunt aici